La Birtut - langa Valea Vinului

La capătul drumului, situat pe Anieşul Mare, de la cabana forestieră Mihăiasa o potecă urmăreşte valea, trece pe la ca¬sele Anieş ale fostei exploatări de pirită şi iese după 3 ore în Şaua Gărgălăului. De aici pînă la complexul turistic Borşa, prin Poiana Ştiol, se fac 3 ore, iar pînă în Pasul Prislop 4 ore. Altă potecă urcă pe Izvorul Mare şi iese după 4 ore la creastă, în Tarniţa Bîrsanului (1 870 m). Mai jos de întîlnirea celor două Anieşe, la confluenţa Văii Seci, o casă de vînătoare, situată la 630 m altitudine, constituie punct de plecare spre vîrful Corongiş, al doilea punct unde se află floarea de colţ în bazinul Anieşului. Aici se opreşte în urcuş lipanul, altădată foartenumeros în valea cu caracter torenţial. Nota* articolul este sustinut si pe bilete avion low cost partenerul nostru de calatorie. Pîrîul Tomnatecului, coborît de sub vîrful Păltiniş (1 706 m), este cel din urmă afluent al Anieşului, ce aduce răcoare apelor din albia aflată în bătaia soarelui cea mai mare parte a zilelor de vară. După ce întîlneşte primele case ale satului Anieş, urcate pe vale 4 km, albia se răsfiră pe prunduri şi cascade din lemn, construite întru ajutorarea păstrăvilor şi lipanilor care ţin piept puhoaielor ce mătură fundul albiei în primăverile cu zăpadă multă. Doar lîngă brigada silvică valea se adîn-ceşte, spre a lăsa apoi loc pe prunduri sterilului adus din fostele guri de exploatare minieră existente în susul văii. Coborînd din Anieş, valea se deschide, Someşul croindu-şi drum printre gresiile şi şisturile argiloase care formează, la margine de munţi vulcanici, Măgura Porcului (1 026 m) pe dreapta şi Măgura Mare, continuată de Măgura de Jos (1 031 m), pe stînga lui. Intră astfel în comuna Maieru, aşe¬zată la 450 m altitudine, unde, în perioada 1503—1522 exista un cneaz pe nume Ilie şi un voievod pe nume Codrea, con¬ducători ai românilor. Atestată documentar în anul 1440, sub numele de „Maior", comuna Maieru este localitatea cu cea mai mare natalitate din ţară. Există aici numeroase mame eroine, care au dat naştere la 10—12 copii. Este o plăcere să treci prin comună în orele cînd copiii ies de la şcoala înfiinţată în anul 1770; parcă sînt toţi de aceeaşi înălţime, gureşi şi roşii în obraji. Vestiţi meşteşugari, maierenii sînt purtătorii celui mai frumos port din bazinul Văii Someşului şi păstrători ai datinilor străbune pe care le respectă din generaţie în generaţie. Sînt renumite „Cununa" şi „Brazda plugului dintîi", cînd cel mai harnic om al satului este sărbătorit cu mare cinste şi onoare ca şi în Ocna Şugatag a Maramureşului, unde obiceiul poartă numele de „Tînjaua". Scriitorul Liviu Rebreanu, care a urmat aici şcoala pri¬mară, scria mai tîrziu că „Cele dintîi plăceri ale slovei tipărite şi ale ştiinţei de carte tot la Maieru le-am avut". El a fost ales, în anul 1927, cetăţean de onoare al comunei. Meşteri în confecţionarea şerparelor (chimire), maierenii sînt neîntrecuţi cîntăreţi şi dansatori, avînd un ansamblu folcloric fruntaş al judeţului. Sînt vestite originalele dansuri maierene: „Hodoroaga" şi „Ţopătura". Comuna este renumită şi datorită muzeului etnografic să¬tesc, campus din circa 6 000 exponate, din vremea dacilor pînă astăzi. Printre ele se remarcă o ladă de tezaur bogat ornată, avînd un original sistem de închidere format din 8 încuietori mecanice acţionate de sub unul din cele 80 nituri ale capacului. Muzeul găzduieşte şi o bogată expoziţie documentară cu obiecte aparţinînd scriitorului Liviu Rebreanu. La ieşirea din comună, în dreptul pîrîului Caba, înainte de trecerea drumului peste calea ferată (km. 61), un izvor cu apă minerală de tip Hebe astîmpără setea drumeţului plecat spre cea mai cochetă aşezare a Someşului Mare, oraşul Sîngeorz-Băi, situat la 435 m altitudine. înainte de a intra în staţiune, Someşul, umbrit aici de malurile acoperite cu arini, primeşte din Munţii Rodnei apele reci ale Cormaiei pornite la drum de sub vîrfuri înalte ale muntelui: Repedea (2 074 m) şi Cormaia (2 033 m). Strînsă în chingile celor două culmi apropiate, Cormaia porneşte vijelios de vale pentru a parcurge pe o distanţă scurtă de numai 30 km o diferenţă de nivel de aproape 1 500 m. în dreptul vîrfului Detunatei (1 753 m) întîlneşte drumul forestier urcat cale de 25 km pe vale şi dă bineţe în zgomot de curgere vijelioasă cabanei şi magazinului forestier de aici. La Stîncile Belgii (10,5 km amonte de vărsare) iese la lumină într-o mică poiană cu izvoare reci şi se pregăteşte spre a primi singurul său afluent important din partea de sus a muntelui, Valea Vinului. Aici, imediat mai sus de confluenţă, o cabană turistică, denumită sugestiv „Farmecul Pă¬durii" şi tot atît de sugestiv de către localnici „La Birtuţ", oferă clipe de desfătare celor veniţi să-şi petreacă un sfîrşit de săptămînă în aerul curat al pădurii de molid. Cabana dispune şi de două bazine în care păstrăvii, aduşi în fiecare an tocmai de la păstrăvăria de lîngă Sovata, satisfac gusturile celui mai rafinat turist. De la Valea Vinului, Cormaia curge prin lunci cu anini, pentru ca la 5 km amonte de vărsare să intre pe rînd în poienile Vameşului şi Pleşii, unde primeşte apele torenţiale ale pîrîului omonim. După doi km singurul afluent de dreapta, Cormăiţa, îi aduce ape uneori colorate la exploatarea de cao-lin din bazinul ei şi schimbîndu-şi albia, cînd la umărul pădurii din dreapta, cînd pe prundurile cu izvoare reci din stînga, se varsă în Someş amonte de oraşul Sîngeorz-Băi. articol sustinut si pe bilete avion low cost partenerul nostru de calatorie.