PE RÎUL ILVA
Rîul Ilva, cu ape limpezi ce se răcoresc în umbra păduri¬lor bătrîne de fag, copil fiind, poartă numele pîrîului Larion, care după ce a pornit de la hotar cu Teşna înspre culmea care îl separă de Someş, se răzgîndeşte la întîlnirea în pus¬tietăţi cu Silhoasa şi parcă înspăimîntat o apucă împreună cu aceasta spre soare-apune. în poiana de sub pădurea de brad, situată departe, la 40 km de vărsare, o pepinieră dă naştere vlăstarelor tinere ce vor forma viitorii codri în anii cînd generaţiile noastre s-au călătorit spre alte meleaguri.
Timid, de sub Măgura Calului şi Culmea Fîntînelelor, por¬nesc izvoare fără număr ce dau viaţă plaiurilor şi pădurilor pe care le străbat, Iliuţa Corca, cea a Calului şi Vameşul fiind cele care dau naştere mai jos Iliuţei.
Pornind din Pasul Tihuţa (1201 om), de la km 114 al D.N. 17 Bistriţa — Vatra Dornei, un drum vechi, construit pe timpul romanilor, denumit „Drumul Romanilor", străbate obîrşia izvoarelor Iliuţei şi coboară în Poiana Vameşului, ur-cînd apoi pe pîrîul cu acelaşi nume, unde a fost pînă în seco¬lul al XVIII-lea punctul de vamă între Transilvania şi Mol¬dova, pe calea de mărfuri ce trecea prin Bistriţa Năsăudului. Urcă apoi pe sub vîrful Frumuşeaua (1 208 m) în poiana că¬ruia legenda plasează castelul lui Dracula, iese în Obcioara unde intersectează drumul Ciosei, trece prin fîneţele de sub Tăşuleasa (1 215 m), înconjoară vîrful împădurit al Zimbroa-iei (1 346 m) şi iese din pădure coborînd la Groapa Gorii de unde, părăsind culmea Bîrgăului, intră în serpentine în D.N. 17, la Podul Lăzăroaiei (la Gombei), în capătul de jos al poienii în care pînă nu demult străjuia falnic, în izolare,
„Regele Brazilor", denumit şi „Bradul împăratului" ori „Mo-îidul-candelabru", declarat monument al naturii, doborît în urmă cu cîţiva ani de furtună.
Drumul Romanilor, lung de 11 km, cu lăţimea de 4 m, uimeşte şi azi prin trăinicia lui. Construit din lespezi groase de andezit bine îmbinate, are terasamentul bombat pentru scurgerea apelor. Pe majoritatea traseului de pe culme, dru¬mul este bine conservat. Pentru ingeniozitatea cu care a fost ales traseul şi a modului de execuţie, precum şi pentru per¬spectivele ce se deschid din el asupra Călimanilor, Munţilor Rodnei şi celor ai Ţibleşului, merită osteneala parcurgerii lui, mai ales că formează, pe o mare porţiune, drumul de creastă al Munţilor Bîrgăului.
Prin păduri bătrîne şi tinere ce şi-au înfiripat urmaşi pînă şi printre lespezile drumului romanilor vechi de veacuri, Iîiuţa porneşte întîi timid de sub Piatra Fîntînele, de la hotar cu localităţile Dorna Candrenilor şi Prundu Bîrgăului, primind numele pietrii care-i dă naştere: Fîntînele. îşi ia to¬varăş de pribegie o miniaturală cale ferată forestieră, înlo-cuită în ultimii ani cu un drum forestier ce a urcat din Lunca ■Leşului în poiana de sub vîrful Tăşuleasa, 31 km, şi intră în anii tinereţii luînd lumină de la tinerele plantaţii' de molid ce-i îmbracă versanţii. Priveşte la cot îngust la vîrful Tăşu¬leasa şi la Poiana Frumuşeaua, care ascunde sub umbra pă¬durii bătrîne ruinele fostei cetăţi a lui Dracula şi primind tovarăş de drum, după 2 km, pîrîul Vameşul, saltă gureşă peste bolovani, bucuroasă de noul nume ce 1-a primit aici: „Iliuţa Corca". După ce trece pe lîngă cabana forestieră şi punctul de achiziţie a fructelor de pădure, dă mîna cu surata sa coborîtă de sub Măgura Calului — Iliuţa Calului — şi se repede peste lespezi mari şi grele de stîncă ce-i îmbracă fundul albiei de aici în jos pe aproape tot drumul ei pînă la în.tîlnirea cu Silhoasa. Cînd primele pîraie mari venite din stînga, Rogojoasa şi Păltinoasa, îşi aduc obolul apelor pornite din poieni cu soare, rîul cu nume de adolescentă — Iliuţa — îşi duce cu el visurile rostuite aici în lumea pădurilor prin bulboanele adînci şi limpezi ca verdele tînăr din jur ce le ţine umbră şi răcoare. Doar cînd norii îşi dezbracă fără cuget haina plumburie, apele i se îngălbenesc şi coboară grăbite spumegînd peste cascade şi repezindu-se în vojuri spre a scăpa mai repede la limpezimea celor ce vin din părţile Coş-nei; şi aşa intră în prima aşezare din cuprinsul apelor sale,
